English
Cu prilejul deschiderii anului de învățământ superior 2016 - 2017, au fost făcute numeroase evaluări, începând cu facultățile și terminând cu situația la nivelul întregii țări privind stadiul actual și perspectivele procesului de formare a viitorilor specialiști de înaltă calificare, în cele mai diverse domenii de activitate. În acest context, au reținut atenția o serie de date statistice, unele îmbucurătoare, altele îngrijorătoare. Bunăoară, s-a consemnat creșterea capacității de școlarizare față de anii precedenți, astfel încât s-a ajuns la peste 170.000 de locuri pentru anul I. Dacă, însă, vom compara acest număr cu situația din 2008, vom constata că a avut loc o diminuare de aproape 60%. Lărgind aria informației statistice, mai constatăm că 14% dintre angajații actuali au terminat o facultate, în timp ce ponderea la nivelul Uniunii Europene este de 26 de procente. Date interesante sunt oferite și de cea mai importantă „școală de ingineri" din România, Universitatea Politehnica din București. Aici funcționează 15 facultăți, 54 de departamente, numărul studenților este de peste 28.000, iar al cadrelor didactice depășește 2300.
Firește, aspectele de ordin cantitativ au importanța lor. Ceea ce indică statistica actuală nu este de natură a da satisfacții depline, întrucât are loc - la scara unei perioade mai îndelungate - un proces de „comprimare" a numărului celor care se pregătesc pentru o carieră profesională la un nivel calitativ superior. Cauzele sunt numeroase și ele vizează întregul proces educațional din țara noastră, începând cu grădinițele, continuând cu ciclurile primar, gimnazial și liceal și încheind, evident, cu cel universitar. Ar fi absurd să pretindem sporirea numărului de studenți măcar până la media europeană, în condițiile în care învățământul preuniversitar nu „furnizează" un număr suficient de absolvenți motivați să urmeze cursurile universitare. Abordând acest aspect, ajungem, de fapt, la miezul temei acestui articol, respectiv la „nucleul dur" al educației la nivel național. Este vorba despre calitate.
Consemnăm, ca un fapt pozitiv, introducerea, în acest an de învățământ superior, a 35 de specializări și programe de licență, precum și a 64 de programe de master, care vin în întâmpinarea cererilor de pe piața muncii, inclusiv în domeniile ingineriei. De fapt, aceasta este provocarea esențială care impune, de urgență, regândirea modului în care tinerele generații se pregătesc pentru viața activă, pentru joburi care să le aducă satisfacții personale și care, simultan, să corespundă nevoilor reale ale societății, în primul rând ale economiei. Tendințele de revigorare a învățământului tehnic și profesional sunt concordante cu obiectivul enunțat, dar, evident, nu acoperă întreaga problematică a procesului educațional.
Există, desigur, experiențe valoroase, în special acelea care vizează implicarea firmelor în pregătirea specialiștilor de care au și vor avea nevoie, inclusiv prin „recrutarea" lor de pe băncile facultăților. Și pentru că am vorbit despre „rezervorul" de specialiști din învățământul preuniversitar, consemnăm și alocarea a 47,8 milioane euro pentru programe de învățare la locul de muncă destinate elevilor din învățământul gimnazial și liceal și persoanelor din învățământul post-liceal, inclusiv școli de maiștri. Sunt și alte măsuri, însă toate acestea pot căpăta eficiența dorită numai dacă sunt gândite și aplicate într-o manieră sistemică, iar în această privință, un rol esențial poate să-l aibă concretizarea inițiativei prezidențiale cu genericul „România Educată". Procesul de elaborare a unei viziuni strategice este în curs de desfășurare, dar ideea centrală a demersului se conturează destul de clar: se urmărește așezarea întregii societăți românești pe bazele meritocrației, ceea ce implică, deopotrivă cunoștințe, abilități și capacitatea de a le valorifica în condițiile în care valorile autentice sunt promovate și respectate.
