English
Piața muncii generează, în prezent, foarte multe preocupări manageriale în care consultanța oferită de ingineri este de neînlocuit. Avem în vedere în special promovarea unei viziuni strategice științifico-tehnice fără de care crește considerabil riscul de a se diminua și chiar de a înceta activitatea unor firme din cauza deficitului de personal. Din această perspectivă, capătă o importanță specială analizele care vizează, simultan, microeconomia și macroeconomia, iar în anumite situații euroeconomia, în ansamblu. Identificarea tendințelor, mai ales a celor pe termen lung, este posibilă doar prin luarea în considerare a informațiilor integrate furnizate de ingineri, astfel încât să fie fundamentate, sub aspect tehnic, soluțiile care urmează să fie adoptate.
Tocmai de aceea, prezintă un interes deosebit datele furnizate de-a lungul timpului de Institutul Național de Statistică (INS) referitoare la evoluția pieței muncii care atestă că, într-un interval foarte scurt, 2009 - 2010, în România s-au lichidat aproximativ un milion de locuri de muncă. Recuperarea n-a fost deloc ușoară, însă s-a reușit ca, la finalul anului trecut, să se depășească numărul de angajați dinainte de declanșarea crizei. Adică, s-a ajuns la 4,093 milioane de salariați.
Chiar dacă repetăm un adevăr banal, dată fiind importanța temei, se cuvine să ținem seama, în cel mai înalt grad, de faptul că nimic nu este mai important la nivel individual și familial decât asigurarea surselor de existență, în condițiile unui trai decent, așa cum, de altfel, stipulează Constituția României, la articolul 47.
Sigur, în materie de locuri de muncă acționează, în principal, legea cererii și ofertei, dar piața liberă poate și trebuie să evolueze și prin forța de influențare a politicilor publice puse în slujba interesului public. Dacă trecem în revistă, fie și numai foarte pe scurt, politicile de stimulare a investițiilor în locuri de muncă, inclusiv în privința capitalului autohton, vom constata lesne că au dat rezultate notabile măsuri precum alocările pentru lucrări publice, factor cu rol multiplicator în economie, stimulentele de ordin fiscal-bugetar, flexibilizarea pieței de profil potrivit relației obiective dintre capital și muncă, de fapt, fețele aceleiași monede. Crearea în intervalul post-criză a peste 560 000 de locuri de muncă a reprezentat un proces nu numai cantitativ, ci și calitativ. În fruntea ramurilor în care s-au creat cele mai multe locuri de muncă, aproape 130 000, se află industria prelucrătoare, cea care generează un volum apreciabil de valoare adăugată. Urmează serviciile suport, bazate preponderent pe noile tehnologii, cu 120 000 noi locuri de muncă, la care se adaugă 80 000 noi joburi în domeniile informaticii și comunicațiilor. Practic, sunt sferele de activitate în care progresul științifico-tehnic contemporan permite să se obțină performanțe, în special în materie de productivitate.
Cu toate acestea, a crescut și numărul de locuri de muncă vacante. În medie, pe lună, ajunge la 60 000. Pentru a-și asigura necesarul pe termen mediu și lung, tot mai numeroase firme se implică în orientarea și consolidarea tuturor formelor de învățământ, începând cu cel profesional.
Rezultă, din toate acestea, că foarte multe obiective în domeniul abordat în aceste însemnări pot fi realizate printr-o mai bună corelare a politicilor publice cu politicile de firmă. Identificarea și fructificarea zonelor în care se armonizează interesele de ansamblu ale societății cu cele ale entităților de bază reprezintă, neîndoios, un demers de expertiză propriu inginerilor de toate specializările și din toate ramurile. Este, deopotrivă, o concluzie de ordin teoretic și de acțiune practică. Toate fezabile în măsura în care sunt inspirate din realități și servesc realităților în sensul de mișcare a progresului economic și social.
