English
Publicarea estimărilor Institutului Național de Statistică (INS) privind creșterea economică în primul trimestru al anului în curs, respectiv un spor al PIB de 5,7%, a fost urmată de ample și intense controverse care au vizat nu atât veridicitatea aprecierii, ci mai ales factorii care au determinat o asemenea evoluție. În acest fel, a intervenit în dezbatere conceptul de dezvoltare economică. Ne referim la contribuțiile ramurilor la majorarea valorii adăugate care se însumează în produsul intern brut. Comunicatele INS referitoare la dinamica industriei, comerțului, construcțiilor, agriculturii etc. oferă de pe acum indicii credibile privind respectivele contribuții.
Informațiile sectoriale arată că industria și comerțul merg, cum se spune, „umăr la umăr" în privința ritmurilor de creștere, iar exportul a înregistrat noi maxime istorice. Iată, deci, cum cantitatea face „joncțiunea" cu elementele de ordin calitativ, cunoscut fiind faptul că ponderea diferitelor domenii de activitate economico-socială reprezintă un criteriu fundamental subordonat modelului de dezvoltare economică. Mai ales pentru comunitatea inginerească, ai cărei exponenți sunt concentrați în principalele ramuri producătoare de valoare adăugată, prezintă o importanță deosebită dezvoltarea industriei în sens larg (depășindu-se modelul „clasic"), prin includerea domeniilor de vârf specifice erei digitale. Or, tocmai sectorul ITC este cel care a dat și dă „tonul" în fructificarea factorilor de creștere, în contextul unor mutații sensibile de ordin structural, ceea ce indică, de asemenea, rolul esențial al factorilor componenți ai unui model economic. Sigur, ar fi prematur să se vorbească despre o tendință pe termen lung, însă nici progresele actuale nu pot fi subapreciate decât cu asumarea riscului de a deforma realitățile în dinamica lor.
Incontestabil, un model de dezvoltare nu poate face abstracție de ponderea și evoluția capitalului privat românesc. Tema este vastă, complexă, viciată deseori de reprezentări cu iz emoțional și, tocmai de aceea, apelul la datele statistice omologate de Eurostat se cer luate în considerare în cel mai înalt grad. Deocamdată, datele definitive se referă la anul 2015, însă tendințele pe care le relevă sunt evidente și pentru perioada care a urmat. Cu titlu strict informativ, precizăm că firmele cu capital privat românesc au o pondere de 47% din cifra de afaceri pe economie, iar cele străine de 49%. Diferența de patru procente până la 100% este dată de firmele cu capital de stat. Ceea ce atrage atenția în mod deosebit vizează profitabilitatea firmelor românești, întrucât, în primă și ultimă instanță, scopul principal al oricărei activități economico-sociale îl constituie... profitul. Ei bine, în anul 2015, firmele private românești au avut o profitabilitate de 5% (27 miliarde lei), față de 1,5% în cazul firmelor cu capital străin. Firește, pot fi luați în considerare pentru o analiză exhaustivă și alți indicatori. Dar pentru că vorbim despre modelul de dezvoltare, ne vom referi în special la locul și rolul firmelor cu capital privat românesc sub aspect sectorial. Astfel, acestea rămân majoritare în comerț, construcții, agricultură, transport și industrie alimentară, în timp ce firmele cu capital străin sunt majoritare în industrie. În același timp, este necesar să fie examinate aceste procese și fenomene sub aspect teritorial. Cifra de afaceri a firmelor din județele din vestul țării este dominată de capitalul străin, ceea ce, evident, constituie o temă preocupantă.
Supunem reflecției cititorilor toate aceste date, deoarece ele pledează convingător în favoarea opțiunii pentru un model de dezvoltare economică în consonanță cu cerințele proceselor de integrare și globalizare, fără, însă, a neglija, a subaprecia și a manifesta pasivitate față de tot ceea ce reprezintă, pe fond, slujirea interesului național.
