English
În prezent, dispunem de numeroase fapte și date care ne permit să evaluăm stadiul actual de evoluție a economiei românești și perspectivele pentru anul în curs. În acest fel, dezbaterile pe temele respective au depășit faza considerațiilor de ordin general și se concentrează pe elemente concrete. Cum este firesc, comunitatea inginerească din țara noastră este vital interesată să cunoască puncte de vedere pertinente, fundamentate și să acționeze pentru valorificarea oportunităților și diminuarea riscurilor.
Faptul că, în anul precedent, produsul intern brut a crescut cu 4,8% atestă nu numai un nivel record la scara Uniunii Europene, ci și continuitatea acțiunii unor factori care au, preponderent, un caracter pozitiv. Ceea ce se numește îndeobște „sănătatea" unei economii naționale vizează sursele de creștere, respectiv totalitatea factorilor care permit o evoluție bazată pe sporul de valoare adăugată în domenii în care perspectivele sunt favorabile. Chiar dacă o contribuție importantă la sporul de PIB a avut-o consumul, se impune a lua în considerare și alte elemente. Când se vorbește despre factorii de creștere, se subînțelege că, în centrul acestora, se află productivitatea muncii. În condițiile în care testul esențial pentru definirea solidității unei economii îl constituie competitivitatea, apare firesc să se îndrepte analizele spre volumul și structura exportului. Este deosebit de îmbucurător faptul că, în 2016, s-a ajuns în situația în care companiile românești exportatoare de servicii creative (17 672 euro/salariat) au depășit nivelul realizat de companiile multinaționale (17 291 euro/salariat).
Acest rezultat include, în prim plan, contribuțiile inginerilor care lucrează în entitățile economico-sociale cu capital majoritar românesc. Nu este cazul să subapreciem și nici să contrapunem capitalul străin celui autohton (ar fi de dorit ca, în ambele sectoare, să se atingă cote cât mai înalte de performanță), ci despre relevarea unui potențial remarcabil.
Întrucât în economie contează foarte mult locul și rolul conceptului de „încredere", desprindem necesitatea de a aborda, în contextul dat, sursele unui asemenea sentiment care depășește cu mult sensurile de ordin psihologic. Înseși crizele care au marcat, în ultimele decenii, economia mondială, au avut drept sursă principală diminuarea încrederii, nu în funcție de impresii, ci de calcule exacte, am putea spune inginerești. Prin urmare, sporirea încrederii în economia românească - fapt confirmat și reconfirmat de succesive sondaje de opinie în rândurile antreprenorilor, ale managerilor - se explică, înainte de toate, tocmai prin rezultatele înregistrate.
Analiza a ceea ce definește prezentul relevă importanța fructificării avantajelor competitive, în rândul cărora un loc principal îl ocupă industriile creative. Dacă evaluările sunt orientate spre această axă analitică, ni se înfățișează, într-o viziune realistă, posibilitatea de a depăși, în acest an, obiectivul de creștere a PIB de 5 procente. Sigur, lucrurile nu vin de la sine, este nevoie de o acțiune concertată și concentrată pentru fructificarea factorilor care ne-au permis să depășim numeroase dificultăți și să ne înscriem la nivelul indicatorilor de bază, așa cum s-au „fixat" ei în perioada antecriză. Chiar dacă sunt dispute în jurul procentajului amintit, nu putem să subapreciem faptul că, începând cu organizațiile financiare internaționale, continuând cu autoritățile de la Bruxelles și terminând cu analiștii autohtoni, nimeni nu anticipează, în cazul României, o creștere a PIB mai mică de 4% - 4,5%. Prin urmare, perspectivele sunt bune, iar concluzia valabilă în urma tuturor acestor evaluări nu poate fi decât una singură: depinde de noi înșine să valorificăm șansa de a obține, în 2017, rezultate economico-sociale măcar la cotele potențialului de care dispunem.
