English
Există, în momentul de față, un număr impresionant de semnale care aduc în prim plan tema viziunii, adică a capacității de a influența evoluțiile politice, economice și sociale în direcțiile cele mai favorabile pentru umanitate, pornind, desigur, de la individ, de la condiția umană a fiecărui viețuitor al României, a fiecărui locuitor al acestui Pământ, în prezent și în viitorul previzibil. Dacă ținem seama de dezbaterile ample și profunde din lume privind îndreptățirea de a vorbi despre post-umanism, adică despre o perioadă în care roboții vor prelua, într-o măsură incredibilă, extrem de multe funcții umane, ne dăm seama mai bine de importanța și gravitatea tuturor aspectelor care definesc o viziune dezirabilă.
La prima vedere, tema pare abstractă dacă o raportăm la grijile de fiecare zi, mai ales ale inginerului care se află în multe ipostaze dificile, de la „bază" - cum se spune - acolo unde se concep produse și tehnologii în stare să facă față unei piețe concurențiale extrem de „frământate" până la colegii de breaslă aflați în înalte funcții decizionale la nivel național, dar - în calitate de reprezentanți ai României - și în foruri internaționale, la nivel european, euro-atlantic și mondial.
Din păcate, preocupările curente, riscurile și provocările cărora, cu toții, trebuie să le facem față, nu lasă prea mult timp și spațiu pentru reflecție, pentru conturarea de viziuni. Cu toate acestea, constatăm, cu satisfacție, înmulțirea situațiilor în care numeroși ingineri, dar și exponenți ai altor profesii, își dedică resursele creative investigațiilor științifice care privesc viitorul. În acest „val" de preocupări, „Univers ingineresc", cum bine se știe, este racordat la tot ceea ce prezintă interes pentru profesie, dar în conexiune cu procese, tendințe, fenomene la o scară mult mai largă.
Astfel, inevitabil, începând cu firmele (companiile), activitățile din sferele concepției, dar și execuției, țin seama, într-o măsură tot mai mare, de conexiunile dintre micro-macro-mezo și mondo economie. Nu este cu nimic exagerat să se evalueze până și cele mai mici piese ale unui produs, în primul rând, prin prisma a ceea ce se întâmplă în jur, de la concurenții direcți până la tendințele care se afirmă la scară universală.
Și pentru că este firesc să se pornească de la microeconomie, o temă esențială o constituie viziunea despre spiritul antreprenorial sau, mai bine zis, spiritul întreprinzător (deoarece există o lungă și acută dispută pe tema noțiunii de antreprenoriat pe care unii o consideră valabilă doar pentru sectorul construcțiilor). Potrivit celor mai recente date oficiale ale Registrului Comerțului și Institutului Național de Statistică, la noi în țară sunt 40 de firme active la 1000 de locuitori activi, în timp ce media europeană este de aproape 80. Sunt țări - chiar în zona noastră geografică, precum Cehia - unde se înregistrează 170 de firme active la 1000 de locuitori activi.
Trebuie, totuși, reamintit că numărul entităților economice este impresionant: peste 760 000 societăți comerciale cu capital autohton, peste 200 000 de firme cu capital străin și aproape 400 000 persoane fizice autorizate. Practic, peste un milion de concetățeni sunt angajați în afaceri în calitate de patroni (acționari) și manageri în exercițiu, ceea ce ar putea să indice și dimensiunile clasei mijlocii din România.
Nu ne propunem o analiză amplă a rețelei naționale de firme (companii), ci doar să consemnăm o realitate (sau măcar câteva fragmente din realitate) care atestă potențialul deloc neglijabil de spirit întreprinzător (antreprenorial, dacă vreți) din țara noastră. În aceste circumstanțe, ceea ce contează și va conta tot mai mult de acum înainte vizează fructificarea respectivului potențial, iar în această privință rolul inginerilor este de neînlocuit. Unirea tehnicii și tehnologiei cu capitalul, în special autohton, constituie șansa pe care nu avem dreptul s-o ratăm.
