English
Am avut privilegiul de a-l întâlni pe cel omagiat la 10 septembrie 1962, când am preluat, la început ca asistent, proiectele la disciplina Mașini de ridicat și transportat (anul IV, Facultatea de Mecanică). Din acel moment, i-am fost colaborator de-a lungul a 35 de ani până în ultima zi a vieții sale, în 1997. Ultima promisiune pe care i-am făcut-o a fost aceea de a edita postum teza sa de doctorat „Studii asupra rezistenței cablurilor de tracțiune și sârmelor de oțel", apărută în Editura Mirton, în anul 2004. În aceste momente de aducere aminte se desfășoară, ca într-un film captivant, atât secvențe de viață cotidiană, cât și episoade cu valoare științifică de necontestat.
Cariera profesorului Lazăr Boleanțu este indisolubil legată de Timișoara. S-a născut în orașul de pe Bega la 24 aprilie 1921. Educația de bază și-a format-o într-o familie de muncitori în care valorile adevărate s-au aflat la mare preț. Copilul, adolescentul și, apoi, tânărul Lazăr s-a dovedit a fi deosebit de receptiv la tot ceea ce a însemnat cunoaștere, talentul său interdisciplinar permițându-i să obțină numeroase performanțe. A urmat Conservatorul la clasa flaut și a predat apoi ore de muzică. S-a remarcat prin capacitatea sa deosebită de a învăța limbi străine, de a-și însuși cele mai dificile domenii ale matematicii, s-a dovedit deosebit de ingenios în domeniul tehnicii în calitate de proiectant și de cercetător.
A absolvit Școala Politehnică din Timișoara, Facultatea de Electromecanică, în anul 1946. A devenit cadru didactic peste doi ani, remarcându-se prin reale calități de profesor la disciplinele Mecanică, Mașini de ridicat și transportat, Rezistența materialelor. A fost remarcat de academicianul Ștefan Nădășan, care l-a apreciat drept demn succesor al său. După decesul subit, în anul 1967, al academicianului, discipolul său Lazăr Boleanțu i-a continuat opera, devenind doctor inginer în 1969, profesor universitar în 1970, șef de catedră în perioadele 1967 - 1970 și 1984 - 1988, șef de sector în domeniul cercetării la Filiala Timișoara a Academiei Române (între 1963 și 1968), conducător de doctorat.
Toți cei care am lucrat împreună cu distinsul profesor și savant i-am apreciat în mod deosebit deschiderea spre dialog, spiritul altruist, sinceritatea, capacitatea excepțională de a intui și promova cele mai avansate domenii ale creației științifico-teh-nice, mai ales în sfera Rezistenței materialelor. A scris numeroase cărți de specialitate, a publicat peste 160 de articole științifice, a dobândit 15 brevete de invenție și certificate de inovație. Pentru activitatea sa deosebită, a fost distins cu Premiul Traian Vuia al Academiei Române (1970) și cu Premiul Ministerului Învățământului (1964 și 1968). De numele profesorului Lazăr Boleanțu sunt legate, de asemenea, constituirea și activitatea Asociației Române de Tensometrie (ARTENS), al cărei președinte a fost academicianul Radu Voinea. Meritele sale au fost recunoscute și peste hotare, inclusiv prin acordarea calității de membru al organizației internaționale în domeniul cablurilor OIPEEC de la Paris.
Datele biografice nu redau decât parțial o carieră strălucită, viața și activitatea profesorului Lazăr Boleanțu fiind exemplare din toate punctele de vedere. Omagiul nostru, al celor care i-am fost colaboratori, care l-am cunoscut îndeaproape, are nu numai o încărcătură emoțională specifică, ci și suportul științific al recunoștinței și admirației.
