English
Pentru publicul larg, fiecare informație referitoare la modul în care România își exercită atribuțiile care decurg din asumarea Președinției Consiliului Uniunii Europene are o doză consistentă de inedit. Chiar și pentru persoanele juridice și fizice beneficiare ale fondurilor europene nerambursabile, anumite noțiuni și procedee, așa cum se conturează ele în aceste zile, apar într-o altă lumină decât cea obișnuită. Rezultă, cu pregnanță, că avem de-a face cu o viziune, cu un sistem articulat de instrumente subordonate unor concepte care, la prima vedere, par simple abstracțiuni. În centrul acestui sistem se află politica de coeziune. În consecință, s-a identificat, astfel, principala zonă de preocupări și din perioada în care România exercită Președinția Consiliului UE.
După această sumară punere în temă, să „atacăm" frontal subiectul propriu-zis. Pentru ce obiective concrete se alocă acele multe miliarde de euro? În spațiul publicistic rezervat comentariului de față nu este posibil să recurgem la multe detalieri. În consecință, voi menționa doar principalele capitole ale politicii de coeziune a Uniunii Europene.
Pe primul loc se află programele pentru crearea de locuri de muncă, în special cele destinate tinerilor, care au cea mai mare pondere în totalul șomerilor. Nu este vorba despre România, în special, unde se înregistrează un deficit de forță de muncă, locurile vacante fiind de ordinul zecilor de mii, ci mai ales despre statele dezvoltate sub aspect economic. Tot în legătură cu stările de fapt de pe piața muncii se află importantele fonduri alocate pentru o mare diversitate de modalități de dezvoltare a competențelor salariaților și întreprinzătorilor, mai ales ale celor mici și mijlocii, pentru extinderea oportunităților la angajare, precum și pentru asigurarea unor mai bune condiții de muncă. Accentul pus pe formarea și utilizarea unui capital uman de înaltă calificare, adaptat cerințelor timpului nostru, în special ale erei digitale, este pe deplin explicabil dacă ne raportăm la valorile și principiile pe care le promovează Uniunea Europeană. Faptul a ieșit mai puternic în evidență, la București, cu prilejul reuniunii care a avut loc la Palatul Parlamentului a comisiilor parlamentare ale statelor membre pe teme de afaceri europene. A fost una dintre foarte numeroasele manifestări organizate ca urmare a exercitării de către România a Președinției Consiliului Uniunii Europene.
Tot cu prilejul acestei reuniuni s-au trecut în revistă rezultatele înregistrate și obiectivele care trebuie atinse într-un domeniu esențial, cel al reducerii disparităților teritoriale în materie de dezvoltare economică și socială. În această privință, din păcate, țara noastră oferă exemple de nedorit privind decalajele considerabile referitoare la nivelul de dezvoltare între localități, județe și regiuni. Alocarea prioritară de fonduri pentru zonele rămase în urmă este o componentă de bază a politicilor de coeziune. În acest context, o atenție specială se acordă accesului la servicii de educație și sănătate, considerându-se că tocmai în aceste domenii se află cheia proceselor de diminuare a inegalităților și de promovare a incluziunii sociale. Cu aceste exemplificări nu am epuizat, firește, aria de aplicare a politicilor de coeziune, însă apare limpede că avem de-a face nu numai cu o concepție unitară, bine fundamentată, ci și cu o viziune pragmatică, operațională. Accesarea într-o proporție cât mai mare a fondurilor destinate politicilor de coeziune se află pe agenda priorităților tuturor statelor membre ale Uniunii Europene. Această stare de fapt dă și o mai mare consistență posibilităților României, în calitate de președinte al Consiliului în prima jumătate a acestui an, să contribuie efectiv și eficient la susținerea financiară și instituțională a unui complex de acțiuni în centrul cărora se află omul, cu nevoile și aspirațiile sale. Nu ne putem dori decât succes în demersurile îndreptate spre acest scop.
