English
De curând, cu ocazia unei vizite la AGIR a viceprimarului Municipiului București, prof. univ. dr. arh. Tomnița Michaela Florescu, președintele AGIR, Mihai Mihăiță, a primit un important document în care se menționează:
„Încă din anul 2003, Asociația Generală a Inginerilor din România și Academia de Științe Tehnice din România au dorit să promoveze un proiect, acela de a realiza în țara noastră un Parc Național al Științei și Tehnicii, important nu doar ca mijloc de educație, ci și de «fixare în timp» a contribuțiilor aduse de România la îmbogățirea tezaurului de cunoștințe ale lumii. Iar acesta ar trebui să fie gândit în așa fel încât Muzeul Știintei și Tehnicii să funcționeze în spațiul actual, extins și recondiționat, în clădirea fostei Uzine Electrice Filaret".
În documentul pe care-l vom prezenta în paginile de față se relevă că proiectul aprobat în principiu de Consiliul General al Municipiului București (CGMB) - prevede că închirierea clădirii și a amplasamentului fostei Uzine Electrice Filaret „vine în completarea cererii legate de Muzeul Tehnic Dimitrie Leonida".
Recurs la memorie și la... istorie
În urmă cu opt ani, apărea, în Editura AGIR, sub semnătura prof. univ. as. dr. ing. DHC Mihai Mihăiță, o lucrare intitulată Parcul Național al Științei și Tehnicii. În prefață, autorul preciza că este vorba despre un proiect gândit mulți ani, prezentat, pentru prima dată, în 2003, „sub semnul unor preocupări constante pentru punerea în valoare, în condiții cât mai bune, a inestimabilului nostru patriomoniu național, deopotrivă tehnic și științific. Nu agreez vorbele mari, dar - în acest caz - se impune a sublinia că este vorba despre o datorie de conștiință. Avem obligația să păstrăm ceea ce au creat înaintașii noștri în mirificul spațiu mioritic și, cu atât mai mult, să nu lăsăm să piară în anonimat tot ceea ce depune mărturie despre trecutul nostru".
În continuare, a fost prezentat un proiect complex, intitulat Parcul Național al Științei și Tehnicii. Proiectul a fost însoțit de un apel adresat celor mai importante instituții și personalități ale statului la vremea aceea. Demersul a fost primit cu interes și susținut de personalități din mediul academic, universitar, politic și, mai ales, de ingineri, dar conjuncturile de atunci au dus - cum s-a mai întâmplat deseori de-a lungul mult frământatei noastre istorii - la amânarea deciziei, pe termen neprecizat.
Nu mai este cazul să reconstituim drumul acestui proiect, din moment ce, iată, Primăria Municipiului București (PMB) a reamintit de inițiativa AGIR și ASTR, hotărând trecerea la fapte în vederea înființării polului cultural din zona Parcului Carol I.
Complexul muzeal urma să includă actualul Muzeu Tehnic Prof. ing. Dimitrie Leonida, clădirile fostei Gări Filaret și ale fostei Uzine Electrice Filaret, Parcul Carol I, precum și unele componente ale institutelor de Astronomie și Fizică a Pământului.
Sub semnul lui Apollo
În mitologia greacă și în cea romană, Apollo era Zeul Luminii, exponent al Soarelui pe Pământ. Dar, nu numai atât. Era considerat și protector al poeziei și muzicii, „conducătorul Corului Muzelor". Întrucât este vorba despre o uzină „generatoare de lumină", într-un context în care își dau întâlnire și muzele artelor, evocarea lui Apollo nu este cu nimic exagerată.
Desigur, sub aspect legal, normativ, se impune a utiliza limbajul adecvat (care nu exclude nici abordările literar-artistice). În documentul PMB, se menționează temeiul deciziei la care ne-am referit. Este vorba despre:
▪ Strategia „București Capitală Culturală" (infrastructura culturală a municipiului);
▪ 2018 - Anul Centenarului Marii Uniri;
▪ proiectele avansate de locuitorii Capitalei în campania „Propunere pentru București";
▪ 2018 - Anul European al Patrimoniului Cultural (este vorba despre Decizia nr. 2017/864 a Parlamentului European și a Consiliului UE din 17 mai 2017);
▪ Proiectele de revitalizare a clădirilor istorice prin „conversia spațiilor arhitecturale". Se au în vedere elementele care decurg din constatarea faptului că majoritatea clădirilor părăsite - deși, de cele mai multe ori, cu un potențial arhitectural remarcabil - au fost fie lăsate să se degradeze treptat, fie demolate în scopul folosirii terenurilor pentru alte investiții. Acest fapt se perpetuează și în prezent, pe de o parte din indiferența față de valorile unui trecut prea puțin îndepărtat, pe de altă parte din cauza ignoranței în ceea ce privește ideile de sustenabilitate, conservare și refolosire a resurselor, manifestată mai ales în țările mai puțin dezvoltate. În timp, conversia a cunoscut o dezvoltare amplă, care a implicat obiecte sau întregi zone urbane ale arhitecturii industriale, căpătând, astfel, dimensiunea unui program arhitectural distinct și foarte complex, care, în ultimele decenii, a fost marcat de realizări de o calitate excepțională.
În document, se conchide: „PMB dorește dezvoltarea unui important pol cultural în zona Parcului Carol, un parc cu un potențial cultural remarcabil prin istorie și tradiție. Această dorință este împărtășită de public, de asociații profesionale, de istorici; ideile sunt vechi, proiecte au fost realizate (studenții de la UAUIM), rămâne numai decizia de a pune în practică aceste deziderate".
Aria de cuprindere - pași pe urmele înaintașilor
În documentul PMB, se relevă că Parcul Carol I, numit și Parcul Carol sau Parcul Libertății, este unul dintre cele mai vechi din București. Datorită vârstei lui, dar mai ales patrimoniului de atracții găzduite aici, în 2004 parcul a fost declarat monument istoric. Numele își are geneza în marele eveniment reprezentat de inaugurarea din 1906, ca un punct esențial, în programul festiv ocazionat de împlinirea a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I. Pornindu-se de la amplitudinea și importanța evenimentului, parcul a fost amenajat și cu numeroase lucrări de artă. Unele au reușit să supraviețuiască timpului, în vreme ce altele (doar câteva, la drept vorbind) s-au pierdut.
Cele mai importante obiective care se gasesc în acest areal sunt:
▪ Fântâna George Grigorie Cantacuzino, realizată în stil neoclasic, în anul 1870;
▪ Statuile Giganții, operă remarcabilă a sculptorilor Dimitrie Paciurea și Frederic Stork, și nimfa adormită, realizată de Filip Marin;
▪ Monumentul Eroului Necunoscut, readus de la Mărășești, în 1991;
▪ Muzeul Național Tehnic Prof. ing. Dimitrie Leonida, inaugurat în anul 1909;
▪ Fântâna Zodiac, operă a arhitectului Octav Doicescu;
▪ Fântâna 1906;
▪ Mausoleul din Parcul Carol (1962), opera arhitecților Horia Maicu și Vasile Cucu;
▪ Institutul Astronomic al Academiei Române;
▪ Arenele Romane, cu o capacitate de 5000 de locuri;
▪ Statuia doctorului Constantin I. Istrati;
▪ Castelul Vlad Țepeș - astazi sediul Cultului Eroilor;
▪ Uzina Electrică Filaret;
▪ Halele Carol - fostele Uzine Wolf;
▪ Gara Filaret - prima gară din țară construită sub administrație românească.
Așadar, PMB dorește dezvoltarea, în acest spațiu urban cu rezonanțe istorice deosebite, a unui important pol cultural în zona Parcului Carol, zonă - așa cum am mai menționat - cu un potențial cultural remarcabil prin istorie, prin tradiție.
Uzina Electrică Filaret, reper al modernizării Capitalei României
Societatea de Gaz și Electricitate construiește, în perioada 1907 - 1908, pe terenurile proprii de la Filaret, în colaborare cu Société du Gaz pour la France et l Étranger și după proiectul inginerului francez Alin Lonay, prima uzină electrică comunală a Bucureștilor. În 1924, acțiunile societății vor fi răscumpărate de Primăria Capitalei, moment urmat de o rapidă dezvoltare a producției de energie electrică.
Clădirea inițială, cu o alură romantică, executată în cărămidă aparentă, amplasată perpendicular pe strada Candiano Popescu, este extinsă cu un corp realizat în același stil și dispus paralel cu strada. Acesta este, la rândul lui, prelungit în etape (ajungând la o lungime de circa 120 m) odată cu creșterea consumului și necesitatea instalării de grupuri energetice mai mari. Se remarcă eleganța fermelor metalice, gradul înalt de iluminare naturală a halelor, precum și podul rulant încă funcțional.
Uzina a fost dezafectată în anii 1970 și golită de toate instalațiile. Aflate azi în proprietatea Electrica Serv, corpurile istorice ale Uzinei sunt utilizate drept garaj al mașinilor de intervenție. Fiind complet libere de compartimentări, ele pot fi utilizate și pentru alte funcțiuni.
Tot în documentul PMB, se relevă că o serie de studii și proiecte de licență au analizat posibilitatea conversiei Uzinei Electrice Filaret, propunerea cea mai interesantă fiind aceea de a se transforma într-un Muzeu al Energiei, ca extindere a Muzeul Național Tehnic Prof. ing. Dimitrie Leonida din vecinătate. Se apreciază că „această idee nu este lipsită de viitor, în contextul reactivării, în 2003, a inițiativei Asociației Generale a Inginerilor, și a altor instituții de creare în zona Filaret/Parcul Carol a unui Parc Național al Științei și Tehnicii, parc în care Muzeul Tehnic, extins și modernizat, ar urma să fie una dintre principalele atracții".
Proiectul, aprobat în principiu de CGMB, pune accentul pe tendința actuală privind instituțiile similare pe plan mondial. Astfel, se precizează că, din cercetarea unor exemple din alte țări, se constată că în lume există o relație directă, clară, între nivelul de dezvoltare tehnologică și funcționarea unor complexe muzeale tehnice. Astfel, cele mai multe și mai vizitate muzee se află în SUA, începând cu Institutul Smithsonian și terminând cu ambițioasele proiecte ale unor state, precum Oregon.
Analizele evocate au permis să se rețină următoarele:
▪ se depun eforturi pentru experiențe noi, atât pe planul organizării, cât și al valorificării spațiului, fără idei preconcepute;
▪ se manifestă o tendință accentuată de integrare a muzeelor tehnice în ansambluri culturale complexe și de aliniere a activității de cunoaștere științifică la diverse formule de divertisment, precum și o vastă experiență de atragere, prin toate mijloacele, a publicului spre asemenea preocupări;
▪ se constată faptul că succesul muzeelor tehnice este asigurat de folosirea mijloacelor de comunicare în masă și de utilizarea intensă a tehnologiei informaționale;
▪ toate muzeele analizate au o componentă virtuală foarte dezvoltată.
În documentul PMB sunt menționate numeroase surse de inspirație pentru proiectul la care ne referim. Este vorba despre: Institutul Smithsonian din SUA, Muzeul de Știință din Anglia, Muzeul Științei și Industriei din Chicago, Muzeul Inovației din SUA, Muzeul German al Științei și Tehnicii, Muzeul Virtual al Calculatoarelor, Muzeul Național de Tehnologia Informației și Telecomunicații din Brazilia, Cetatea Științei din Paris, Muzeul Științei din Miami, Muzeul Științei și Industriei din Oregon, Institutul și Muzeul Istoriei Științei din Florența, Muzeul de Istoria Științei - Muzeul Universității Oxford din Marea Britanie.
Însăși această enumerare are darul să releve că înscrierea în modernitate implică prețuirea trecutului, punerea în valoare a experienței înaintașilor ca principal factor educativ, ca răspuns la nevoia de modele a tuturor generațiilor prezente și viitoare.
Forța evocatoare a tradițiilor
În lucrarea amintită se evocă faptul că Parcul Carol I s-a realizat după o concepție modernă, consonantă cu orientările și tradițiile începutului de secol XX. A fost meritul de necontestat al unei strălucite pleiade de oameni de știință, cu o consistentă susținere din partea multor oameni politici vizionari, că au sesizat și au acționat în consecință pe linia unor tendințe care și-au dovedit viabilitatea în timp. În acest context, au fost menționate numeroase nume ilustre, între care cel al omului de știință în domeniul chimiei Constantin I. Istrati (1850 - 1918), comisarul general al Expoziției Naționale din 1906.
Suprafața totală a terenului amenajat cu prilejul Expoziției Naționale din acel an a fost de 30 ha, iar cea construită de 4820 mp.
După trei ani de la inaugurarea Parcului, respectiv în 1909, inginerul Dimitrie Leonida a înființat Muzeul Tehnic. Concepția lui Dimitrie Leonida, care este viabilă și în prezent, a constat în aceea că muzeul trebuie să fie „o școală a școlilor" și, în acest sens, a fost și locul în care elevii Școlii de Electricieni și Mecanici făceau experiențe și ofereau explicații vizitatorilor despre exponate.
În perioada următoare, Parcul Carol I a fost gazda a numeroase expoziții dedicate industriei. Se poate, deci, considera că a avut loc o veritabilă consacrare a spațiului muzeal, ca un promotor de primă dimensiune al procesului de modernizare a României după Marea Unire de la 1918. Astfel, în 1921, s-a organizat aici o expoziție a aparatelor de radio, iar în 1928 s-a inaugurat „Prima Expoziție a Electricității din România". În același an, în urma numeroaselor demersuri ale lui Dimitrie Leonida, Primăria Bucureștiului a decis amplasarea actualului muzeu în Parcul Carol I. După succesul Expoziției-Târg a Industriei Românești, din 1934, Muzeul s-a mutat în pavilionul construit special pentru această destinație. În urma cutremurului din 1940, clădirea a suferit avarii importante, iar în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Dimitrie Leonida s-a opus cu succes intențiilor autorităților ca instituția să fie evacuată în vederea încartiruirii în acel spațiu a unor trupe germane.
În 1950, Dimitrie Leonida a donat statului întreaga colecție a Muzeului, ca modalitate eficientă de salvare și valorificare a unui patrimoniu național inestimabil. A fost o dovadă de patriotism prin fapte, demnă de reținut de toate generațiile care prețuiesc valorile trecutului. Muzeul a fost redeschis în 1954, după o substanțială reorganizare, dar, în urma unui alt cutremur - cel din martie 1977 -, a fost închis în vederea unor reparații capitale. A fost redeschis după un an. A continuat opera de reorganizare și de modernizare, astfel încât, în 1993, Muzeul a fost inclus în circuitul public în formula existentă în prezent.
Forța educativă a exemplului
S-a reținut, desigur, că, atât în țara noastră, cât și pe alte meridiane ale Globului, principalul obiectiv al muzeelor îl constituie educarea publicului larg în spiritul valorilor naționale și universale. Este tendința generală în care s-a înscris proiectul Parcului Național al Științei și Tehnicii, care începe să se contureze prin decizia actuală a Consiliului General al Municipiului București privind Uzina Electrică Filaret. Este vorba despre un obiectiv urmărit în numeroase țări, și anume instruirea cetățenilor de toate vârstele prin prezentarea, într-o manieră accesibilă, a cuceririlor civilizației. Concretizat la proiectul consacrat Parcului Național al Științei și Tehnicii, este de remarcat că se urmărește aprofundarea amintitei definiții a lui Dimitrie Leonida potrivit căreia un muzeu trebuie să fie „o școală a școlilor". În acest sens, un muzeu tehnic trebuie să aibă valențele unei universități populare moderne, care își desfășoară activitățile într-o manieră specifică, atât prin patrimoniul de care dispune, cât și prin spațiile puse la dispoziție. Este o modalitate larg răspândită în lume, de satisfacere a unei nevoi organice, și anume aceea de cunoaștere a istoriei științei și tehnicii. În lumina acestei viziuni, un muzeu tehnic național este menit să pună în evidență personalitățile românești care au contribuit, prin creațiile lor, la dezvoltarea științei și tehnicii, inclusiv la scară internațională.
Proiectul la care ne referim nu se limitează, firește, la aceste domenii, ci vizează numeroase alte sfere ale civilizației, inclusiv cele de ordin cultural-istoric. Reamintim că în proiectul prezentat în lucrarea apărută în Editura AGIR este vizată punerea în valoare a numeroase repere din Parcul Carol I, precum Podul de beton armat, construit de Gogu Constantinescu, Turnul lui Țepeș, de unde, în 1914, fizicianul Emil Giurgea realiza transmisiuni radio-telegrafice, aduse și expuse în aer liber, precum și alte creații tehnice (eventual, din patrimoniul altor muzee), care să ilustreze aportul savanților români la dezvoltarea științei și tehnicii mondiale.
Punerea în evidență a creativității umane prin funcționarea unor mecanisme și instalații, precum și prezentarea unor machete care să evidențieze fenomene fizice, însoțite de filme documentare, inclusiv cu imagini de arhivă, ar fi de natură să genereze o zonă de interes public a cărei importanță educativă nu mai trebuie demonstrată.
Cum mai remarcam, este vorba despre un proiect de mai mare amploare, care vizează nu numai diverse domenii ale cunoașterii, ci și modalități de promovare a artelor dintre cele mai apreciate de publicul larg (teatru, cinema, arte vizuale, dans etc.).
Până și cel mai lung drum începe cu un prim pas
În condițiile în care societatea noastră actuală este invadată de non-valori, orice inițiativă menită să contribuie la prezentarea de valori autentice reprezentate de creații din diferite domenii, inclusiv din cele științifico-tehnice, se cere apreciată în mod deosebit. Este cazul amintitei Hotărâri a CGMB referitoare la tema care face obiectul paginilor de față. Uzina Electrică Filaret - care ar urma să devină parte a unui muzeu cu o mult mai largă cuprindere - reprezintă, incontestabil, un reper dintr-o istorie care merită să fie cunoscută de tot mai mulți concetățeni. Întrucât am evocat și experiența mondială în domeniu, rezultă, cu deosebită claritate, că între sferele științifico-tehnice și cele ale artelor, clasice și moderne, există o conexiune organică, identificată prin ceea ce numim spiritul creativ uman. De aceea, este de dorit ca, după primul pas reprezentat de includerea Uzinei Electrice Filaret în circuitul muzeal bucureștean și, implicit, național, să se meargă mai departe, prin realizarea, punct cu punct, într-un termen rezonabil, a proiectului referitor la crearea Parcului Național al Științei și Tehnicii.
În acest sens, reamintim că lucrarea publicată în 2010 a conținut, până în detaliu, etapele de realizare a ceea ce se preconiza. Desigur, trecerea timpului a impus și impune unele actualizări. Dar, în esență, etapele sunt aceleași. În primul rând, este vorba despre adoptarea unui act normativ privind constituirea unei instituții numite Parcul Național al Științei și Tehnicii, prin care să se precizeze statutul juridic, obiectivele, patrimoniul și sursele de finanțare. Apoi, se impune a se preciza fazele legate de elaborarea Planului Urbanistic Zonal, amenajarea spațiilor aferente, realizarea sistemului de transport pentru vizitatori, evaluarea investiției și modalitățile concrete prin care va putea fi finalizată.
*
Din discuția cu dna prof. univ. dr. arh. Tomnița Michaela Florescu s-a reținut hotărârea domniei-sale de a continua implicarea în acest proiect măreț până la desăvârșirea lui. Suntem bucuroși pentru acest început și-l vom sprijini cu convingere și dăruire.
