English
Continuă dezbaterea publică referitoare la evoluția produsului intern brut (PIB) în prima jumătate a acestui an, în vederea clarificării multor teme majore la scara întregii economii românești. Chiar dacă un spor de 4 procente față de perioada similară din 2017 este inferior ritmului din întreg anul precedent (6,9%), în evaluarea acestui rezultat trebuie să ținem seama de mai mulți termeni de comparație (bunăoară, un record post-criză în materie de dinamică a PIB) și de faptul că - și așa - cu acel 4%, România a înregistrat în trimestrul al doilea din anul în curs una dintre cele mai mari creșteri economice din UE (media comunitară fiind de un procent).
Sigur, analiza va avansa în faza următoare a sintetizării rezultatelor (sporurile pe ramuri la resurse și pe domenii la utilizări), dar - de pe acum - ritmurile de creștere în industrie, de 4 procente, de 72% la investiții (cu cheltuielile Armatei de 2,4 miliarde de lei pe șase luni), de 29% la investiții străine, de 10% la exporturile de bunuri, ca și dinamicile din alte domenii, atestă menținerea unui curs ascendent al economiei noastre naționale.
Bineînțeles, se cer examinate și numeroase minusuri, între care deficitul comercial de peste 6,5 miliarde euro (cel mai mare din Europa de Est), situarea cheltuielilor de capital sub nivelul programat, rata inflației peste intervalul țintă ș.a.m.d., aspecte care au mai fost analizate la această rubrică. Nici faptul că bugetul național a fost dimensionat prin anticiparea unei creșteri anuale a PIB de 5,5% nu poate fi ocolit în evaluarea rezultatelor din primul semestru al anului 2018.
Pe ansamblu, însă, nimeni nu a negat că avem o creștere economică reală și substanțială. Punctele de vedere încep să se deosebească mai ales atunci când se tratează raportul dintre creșterea economică și dezvoltarea economică. Unele luări de poziție afirmă chiar că „economia noastră cade în capcana creșterii fără dezvoltare". În această ordine de idei, nu putem să nu ne reamintim că, în timp ce pentru creșterea economică se folosește un unic indicator, PIB-ul, pentru conceptul de dezvoltare economică se recurge la multe definiții și, în funcție de acestea, la numeroși indicatori.
Foarte pe scurt, se cuvine a preciza că, în pofida diversității opiniilor, în esență, dezvoltarea economică este înțeleasă în termenii unui progres în privința satisfacerii nevoilor fundamentale ale populației, în condițiile diminuării semnificative a inegalităților sociale, cu accent pe reducerea sărăciei, simultan cu sporirea capacității de creație a semenilor prin educație, prin ocrotirea sănătății, prin îmbunătățirea a ceea ce numim „condiția umană". Și aceasta, în circumstanțele în care dorim să participăm tot mai activ la construirea societății bazate pe cunoaștere.
Raportul anual al Băncii Mondiale pe tema dezvoltării globale detaliază, cum se știe, toate aceste elemente. Este foarte interesant că Raportul pentru anul 2018 se ocupă, mai ales, de aria de cuprindere și de calitatea educației, tocmai în strânsă legătură cu definiția societății bazate pe cunoaștere.
Cititorul - cunoscând componentele conceptului de dezvoltare economică - înțelege, din datele statistice disponibile până în acest moment, că s-au înregistrat progrese și în unele sectoare amintite ca repere ale unei dezvoltări economice durabile. Nu este cazul să le „inventariem", dar este clar că o creștere a veniturilor populației atât de consistentă precum cea din prima jumătate a anului în curs (la care se adaugă majorarea pensiilor de la 1 iulie a.c.) înseamnă efectiv și pași înainte în dezvoltarea economiei în sensul evocat. Firește, sunt de discutat multe chiar pe seama viabilității unor asemenea creșteri și a consecințelor ei pe termen mediu și lung, însă ceea ce merită să fie subliniat este faptul că avem și creștere economică și dezvoltare economică. În ce măsură ambele procese se derulează într-o manieră acceptabilă este o altă discuție
