Nevoia de modele Slujirea interesului public prin stiinta si tehnica

In acest an se implineste un deceniu de la constituirea Forumului Atomic Roman – ROMATOM, momentul aniversar prilejuind, firesc, evocarea unei activitati de varf, inclusiv in sfera inginereasca, activitate pilduitoare din multe unghiuri de vedere. Organizatia la care ne referim include, in prezent, 30 de entitati cu statut de persoane juridice implicate in diversele structuri ale energeticii nucleare. Insusi acest fapt – ne referim la numarul de membri – indica sugestiv proportiile acestui sector de activitate in care s-au afirmat personalitati de exceptie ale stiintei si tehnicii romanesti. Inainte de toate, se cuvine evocata figura – aproape legendara – a creatorului scolii romanesti de fizica atomica, academicianul Horia Hulubei.
Ne indeplinim o datorie de prima importanta fata de ceea ce reprezinta traditie in stiinta si tehnica din tara noastra prin rememorarea unor fapte si date care pot sa ofere generatiilor mai tinere repere obligatorii in cariera lor, in afirmarea unor valori profesionale si civice fundamentale.
Nascut la Iasi, la 15 noiembrie 1896, Horia Hulubei isi desavarseste studiile in tara si in Franta, astfel incat in anii ’20 este cooptat in echipa celebrului savant Jean Perrin. Experienta acumulata ii permite sa elaboreze o teza de doctorat (1933) deosebit de apreciata de Maria Sklodovska-Curie. Este vorba despre Efectul Compton, aprofundat ulterior, cand a indeplinit functia de director de cercetari la Universitatea din Paris. In aceasta calitate, colaboreaza cu Albert Einstein, Paul Langevin si Frederic Joliot-Curie, nume de rezonanta universala in domeniul fizicii nucleare si nu numai. De numele lui Horia Hulubei este legata infiintarea primului laborator romanesc de cercetare a structurii materiei de la Facultatea de Stiinte din Iasi. Aici a obtinut, primul in lume, spectre de raze X la gaze. A parcurs, apoi, pasi esentiali in descoperirea elementului cu numarul de ordine 87 din Tabelul lui Mendeleev, element pe care a dorit sa-l numeasca Moldavium, insa vicisitudinile epocii nu i-au permis sa-si duca cercetarea pana la capat, astfel incat fizicienii francezi l-au inregistrat, in cele din urma, cu numele de Francium.
S-a intors definitiv in tara atunci cand a inceput cel de-Al Doilea Razboi Mondial. A fost numit profesor la Catedra de Structura Materiei de la Universitatea din Bucuresti unde, la scurt timp, i s-a incredintat, pentru o perioada de patru ani, prestigioasa functie de rector.
Timpurile care au urmat n-au fost dintre cele mai favorabile pentru creatia stiintifico-tehnica, insa pentru o personalitate de anvergura academicianului Horia Hulubei provocarile din vremurile grele si tulburi au fost un stimulent puternic pentru afirmarea unei noi scoli in care activitatea inginereasca s-a imbinat strans cu cea a fizicienilor. Horia Hulubei a fost primul director al Institutului de Fizica al Academiei Romane, iar din 1968 a preluat conducerea Institutului de Fizica Atomica. Se poate considera ca acest moment marcheaza si nasterea in Romania a energeticii nucleare. Cel dintai pas l-a constituit punerea in functiune a reactorului nuclear de la Magurele (cel de-al doilea in estul Europei) si a primului ciclotron romanesc. A fost si perioada in care Horia Hulubei a adus contributii esentiale, recunoscute de lumea stiintifica mondiala, la progresul substantial al cercetarilor referitoare la fizica neutronilor, la elementele transuraniene si la reactiile nucleare. In toata perioada aceasta, a format specialisti de marca, cei mai multi dintre ei ingineri care au imbratisat cu entuziasm profesiunea de „atomisti“.
Activitatea de pionierat a lui Horia Hulubei este legata strans si de aviatie, intrucat, dupa Primul Razboi Mondial, unde a dobandit o mare experienta ca aviator in randurile armatei franceze, decorat cu Legiunea de Onoare, a indeplinit functia de sef al unui Birou de Navigatie Aeriana, calitate in care a „patronat“ o premiera: linia aeriana romaneasca, Constantinopol – Bucuresti – Budapesta.
Sigur, in spatiul de care dispunem, nu putem decat sa punctam doar cateva dintre meritele stiintifice si, in acelasi timp, didactice ale lui Horia Hulubei, dar – fie si numai in aceste limite tipografice – cele evocate dau masura unei personalitati care se constituie intr-un stralucit model de creatie, de comportament pentru tinerii (si nu numai pentru ei) care si-au ales, pentru viata, pentru profesie, idealul slujirii interesului public, prin stiinta si tehnica.