English
De la 1 ianuarie a.c. au intrat în vigoare prevederile celui de-al doilea „pachet" de corecții, de ajustări fiscal-bugetare. În zilele care au trecut de la începutul acestui an au continuat - cum era de așteptat - controversele pe tema măsurilor îndreptate spre reechilibrarea economiei românești, pe termen scurt și mediu. În toiul acestor dezbateri, dar mai ales în activitatea concretă economico-socială, sunt implicați, cum este normal, zeci de mii de ingineri specializați în cele mai diverse domenii științifico-tehnice, în primul rând, membri ai AGIR și ai ASTR.
- Credit foto: www.freepik.com
De aici, interesul deosebit față de temele abordate în aceste pagini.
Punct de inflexiune a unui nou model economic
Pregătirile din anul precedent și activitățile desfășurate în intervalul care a trecut din 2026 atestă prelungirea și aprofundarea unor tendințe de cel mai mare interes și pentru comunitatea inginerească din țara noastră. Avem în vedere acumularea premiselor trecerii la un nou model economic, respectiv cel care vizează mutarea centrului de greutate de la consum la investiții. Pașii de urmat s-au pregătit, în bună parte, din 2025, prin evitarea recesiunii și realizarea unui program de investiții consistent.
Ne propunem, în paginile de față, să detaliem și câteva direcții de acțiune cu șanse reale de finalizare cu succes. Deocamdată, pe ordinea de zi, se află cerințe presante, a căror rezolvare ar putea să constituie progrese și în ceea ce privește conceperea noului model. Cu titlu ilustrativ, redăm propunerile uneia dintre cele mai reprezentative organizații din mediul de afaceri, Confederația „Concordia". Este vorba despre 20 de măsuri caracterizate ca fiind de maximă urgență în 2026.
1. Stabilitate fiscală și predictibilitate;
2. Eliminarea impozitului minim pe cifra de afaceri (IMCA);
3. Reformă fiscală pro-investiții prin măsuri concrete care să sprijine domenii cu valoare adăugată;
4. Accelerarea accesului la fonduri europene;
5. Creșterea investițiilor fondurilor de pensii în economia reală;
6. Stimularea investițiilor în cercetare, dezvoltare și inovare;
7. Scheme de ajutor și instrumente financiare pentru investiții în tehnologie (digitalizare și tehnologie avansată) și retehnologizare (eficiență energetică, productivitate) pentru industrie și IMM-uri;
- Credit foto: www.freepik.com
8. Accelerarea digitalizării administrației publice. O digitalizare coerentă, coordonată și predictibilă poate aduce o creștere anuală de 1% - 1,5% din PIB, prin reducerea poverii administrative, creșterea eficienței și atragerea investițiilor private în tehnologie;
9. Simplificarea administrativă, reducerea accelerată a poverii birocratice și digitalizarea ANAF;
10. Platformă unică de raportare fiscală și statistică;
11. Dosar electronic unic pentru companii;
12. Reforma sistemului de autorizare și licențiere pentru reducerea accelerată a termenelor;
13. Eliminarea impozitului suplimentar aplicat băncilor și recunoașterea deductibilității integrale a pierderilor din cesiunile de creanță - esențiale pentru relansarea creditării și corectarea unei duble penalizări fiscale;
14. Reformarea impozitării în sectorul energetic;
15. Accelerarea investițiilor în rețelele de distribuție (energie electrică & gaze naturale);
16. Mecanism de muncă cu timp redus (Kurzarbeit);
17. Finanțare pentru formarea pe tot parcursul vieții (upskilling & reskilling);
18. Infrastructura de transport - investiții și competitivitate logistică;
19. Valorificarea potențialului sectoarelor competitive ale României la nivel european;
20. Diplomație economică activă și sprijinirea semnificativă a exporturilor.
Chiar dacă unele propuneri comportă precizări, anumite corecții și completări, ele pot să constituie o bună bază de dezbateri, ca premise ale unor decizii benefice.
Resursa umană și evoluțiile de pe piața muncii
Avem toate temeiurile să continuăm prezentarea realităților în mișcare cu date și fapte relevante privind viața economico-socială a țării, acum, la început de an, cu mai multe referiri la resursele de muncă potențiale și cele utilizate. Suntem încă departe de a atinge obiectivul-angajament față de Comisia Europeană de a avea un grad de ocupare de 70% din totalul populației apte de muncă. Abia ne-am apropiat de 65 de procente. Or, se știe prea bine că în acest domeniu nu sunt posibile salturi, schimbări radicale în timp scurt. Din această perspectivă, prezintă o importanță deosebită evoluția cererii și ofertei în materie de angajări.
- Credit foto: www.freepik.com
O imagine interesantă în sensul amintit a oferit platforma de recrutare online BestJobs. Pe baza datelor publicate se desprind mai multe procese și fenomene, în special faptul că 2025 a fost un an al extremelor: în timp ce în unele sectoare s-au format cozi virtuale la angajare, în altele, candidații au dictat regulile. S-a conturat, astfel, profilul unei piețe a muncii polarizate, în care succesul nu mai depinde doar de CV-uri, ci și de alegerea strategică a domeniului, precum și de gradul de specializare, ceea ce vădește experiențe radical diferite de la un candidat la altul.
Pentru cei din IT, 2025 a însemnat o competiție extrem de dificilă. Numărul limitat de posturi disponibile a determinat un nivel record de accesări, ajungându-se la peste 160 de aplicanți pentru un singur job. Procesul de recrutare a devenit un fel de maraton de anduranță, cu timpi de așteptare mai lungi, cu mai multe etape de interviu și cu o selecție mult mai riguroasă. Cu toate acestea, salariile din IT au continuat să crească, nu ca efect al cererii de volum, ci ca parte a strategiilor de retenție, senioritate și specializare. Companiile au investit mai mult în păstrarea specialiștilor valoroși și în roluri-cheie, unde lipsa competențelor critice ar fi avut un impact direct asupra businessului.
La nivel de volum de aplicări, alte două domenii populare în 2025 au fost Business Services, care a depășit pragul de 1 milion de aplicări, și industriile prelucrătoare, care au atras peste 700 000 de aplicări, confirmând presiunea ridicată din piața muncii și interesul crescut pentru domenii percepute ca fiind mai stabile.
În paralel, situația a fost sensibil diferită în retail, construcții, logistică și sănătate. În aceste zone, deficitul de personal a creat mai multe oportunități de angajare, dar și o presiune crescută asupra salariaților existenți. În aceste domenii, companiile au fost nevoite să ajusteze salariile pentru a atrage și păstra angajații, iar candidații au avut mai multă putere de negociere, în special cei cu experiență relevantă. Datele BestJobs arată că, în 2025, salariile au crescut în toate industriile-cheie, însă nu uniform, cele mai vizibile majorări resimțite de candidați fiind în IT (+14%), administrativ & secretariat (+13%), beauty & wellness (+12%) și construcții (+11%).
Pentru mulți dintre aplicanți, aceste ajustări salariale au venit ca o compensare parțială într-un context mai dificil: fie competiție ridicată, fie volum mare de muncă în industriile cu deficit de personal. Specializarea a devenit un criteriu decisiv pentru stabilitate și evoluție. Potrivit sursei menționate, dacă privim spre 2026, estimările BestJobs indică faptul că aceste diferențe vor continua să se adâncească. Candidații cu competențe specializate vor avea acces la salarii mai competitive și oportunități mai stabile, în timp ce profilurile generaliste vor resimți o presiune tot mai mare pentru reconversie.
- Credit foto: www.freepik.com
Capacitățile de care dispunem și energia de care avem nevoie
Actualul sezon rece nu face excepție comparativ cu anii precedenți în ceea ce privește persistența îngrijorării populației, a firmelor în legătură cu acoperirea necesarului de energie, în special electrică, în vederea desfășurării normale a celor mai diverse activități ale vieții cotidiene.
Cele mai recente date oficiale disponibile arată că, în anul precedent, resursele de energie primară au crescut cu aproape 5 procente, ritm pe care îl regăsim și la energia electrică. Din păcate, producția internă s-a diminuat cu o cantitate echivalentă în jur de 3% față de anul 2024. În schimb, importul s-a majorat cu mai mult de 13%. În expresie fizică, importurile au inclus 80 000 de tone de cărbune, 7,7 milioane de tone de țiței, 2,5 milioane de tone de gaze naturale, 1,3 milioane MW/h energie electrică. Avem de-a face, pe mai departe, cu o situație paradoxală, deoarece în regiunea noastră geografică, respectiv Europa de Est și de Sud-Est, România ocupă primul loc la capitolul resurse energetice. Față de anul 2024, producția internă de energie electrică s-a diminuat cu aproape 5 procente, importul grevând considerabil și balanța de plăți.
În ceea ce privește perspectiva imediată, notăm constituirea, la nivel guvernamental, a unui Grup de lucru care are ca obiectiv elaborarea unui proiect de Memorandum privind negocierea extinderii conexiunii transfrontaliere între sistemele electroenergetice naționale ale României, Austriei și Ungariei, în scopul echilibrării deficitelor temporare de energie, Memorandum care va fi supus aprobării Executivului.
Autoritățile, instituțiile publice și entitățile din structura Grupului de lucru, respectiv membre ale acestui Grup, sunt reprezentate la nivel de ministru/secretar de stat sau la nivel de funcții de conducere, desemnate în condițiile legii; acestea vor elabora, după fiecare reuniune sau la solicitarea prim-ministrului rapoarte cu privire la stadiul îndeplinirii obiectivului asumat.
- Credit foto: www.freepik.com
Evident, situația din energetică impune studii ample, dar din punctul de vedere al constatărilor „dureroase" pe
prim-plan se situează prețurile. Un document al UE a încercat să explice situația din acest domeniu, relevând că disparitatea „imensă" a prețurilor în principal în Bulgaria, Grecia și România față de restul țărilor din UE, are drept cauză o varietate de factori, „atât aparenți, cât și ascunși", climatici, geopolitici și structurali (diversitatea de generații tehnice, rețelele interconexiunilor). Realitatea confirmă, însă, că blocajul furnizării energiei ieftine din Vestul și Estul Europei provine mai degrabă din subdimensionarea istorică a rețelelor, din întârzieri în proiectele de interconectare (inclusiv cu Ungaria și Slovenia), din fluxuri neplanificate dinspre Germania și Cehia și din creșterea bruscă a cererii din Sud-Est, inclusiv din cauza tranzitului spre Ucraina.
Fluxurile noi în Europa de Est au crescut sarcina pe liniile de interconectare est-vest (Austria, Slovacia, Ungaria). Totodată, operatorii de sistem au fost nevoiți să limiteze transferurile disponibile între anumite zone pentru a asigura o minimă stabilitate și au accentuat diferențele de preț între Europa de Vest - acolo rețeaua e densă și interconectată - și Europa de Est, caracterizată prin „gâtuiri" ale rețelei. Astfel, s-au diminuat posibilitățile ca prețurile din zonele estice să se apropie măcar de cele din Vest. Oficial, s-a anunțat că nu există dovezi sau investigații publice prin care să indice că țările din Europa Centrală și de Est au introdus sau menținut intenționat aceste limitări pentru a favoriza țările vestice, dar aceasta a determinat o creștere de preț a energiei electrice în Europa de Est.
Grupul român de lucru care s-a constituit la nivel guvernamental va examina și aceste fenomene și va propune soluții pentru îmbunătățirea radicală a situației.
Spațiile de acțiune inginerească sub presiunea dificultăților financiare
Dat fiind faptul că majoritatea covârșitoare a comunității inginerești din țara noastră își desfășoară activitatea în sistemul de companii constituit și dezvoltat în continuare la scara întregii societăți, prezintă un interes deosebit situația financiară a respectivelor entități. Bilanțurile acestor companii arată că gradul lor de îndatorare este relativ ridicat, ceea ce provoacă dificultăți suplimentare, mai ales într-o perioadă de dezechilibre majore, asemenea celei pe care o traversăm. În aceste circumstanțe, unul dintre cuvintele de ordine este prudența. Așa că deciziile care se adoptă țin seama, în mare măsură, de necesitatea elaborării unor planuri de venituri și cheltuieli echilibrate, orientate spre viitor, potrivit tendințelor de evoluție a tehnicilor și tehnologiilor.
La nivel național funcționează un Comitet pentru Supraveghere Macroprudențială, organism care a emis o serie de recomandări menite să reducă vulnerabilitățile din bilanțurile companiilor, în special îmbunătățirea reglementărilor privind insolvența persoanelor juridice și corectarea situației firmelor cu capitaluri proprii sub nivelul minim legal. Unele dintre aceste recomandări au fost transpuse în pachetul de măsuri fiscale adoptat de Guvern în septembrie 2025, mai ales în vederea reducerii numărului de firme cu capital negativ, prin modificarea Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale. De asemenea, se au în vedere facilitarea conversiei datoriilor acționarilor sau asociaților în acțiuni/părți sociale și introducerea unor cerințe de majorare a capitalului social atunci când activul net scade sub pragul minim legal. Numeroși analiști apreciază că aceste măsuri, completate cu reglementările privind inactivitatea firmelor, pot contribui la eliminarea companiilor utilizate în scopuri de optimizare fiscală sau evaziune, consolidând astfel sănătatea financiară de ansamblu a mediului de afaceri din România. Aplicarea corespunzătoare a noilor prevederi legale este de natură a susține creșterea gradului de colectare a veniturilor bugetare, reducerea economiei informale și, implicit, corectarea deficitului fiscal. În plus, măsurile propuse pot stimula intermedierea financiară - aflată la cel mai redus nivel din Uniunea Europeană - și pot facilita accesul la finanțare prin creșterea numărului de companii bancabile.
- Credit foto: www.freepik.com
Răspunderea managerială și datoria publică
Acoperirea, fie și numai temporară, a deficitelor impune, într-o manieră fără echivoc, recursul la împrumuturi. După unele informații avizate, în 2025, s-a depășit pragul de îndatorare de 60 de procente din PIB, stabilit prin acordurile fundamentale de la Maastricht. Este evident că o asemenea stare de fapt are efecte profund negative nu numai economico-financiare, ci și de ordin psihologic, starea de spirit din societate fiind marcată de o astfel de realitate împovărătoare.
Dacă ne referim la perspective, devine, de asemenea, evident că fără o creștere și dezvoltare sănătoase în sfera economiei reale va fi imposibil de achitat datoria și de a reechilibra bugetul național.
Ce se poate spune, acum, la începutul Noului An, despre șansele de a se redresa situația națională?
Înainte de toate, apare clar că evoluțiile recente relevă păstrarea unui ritm relativ modest al activității economice, într-un context caracterizat de incertitudini persistente atât internaționale, cât și interne, inclusiv pe fondul procesului de durată de consolidare bugetară și al menținerii deficitelor gemene (fiscal și de cont curent) la niveluri încă ridicate. Prognozele privind creșterea economică au fost revizuite în scădere. Continuarea reformelor și a procesului de consolidare fiscal-bugetară ar fi de natură să repoziționeze deficitul bugetar pe o traiectorie compatibilă cu țintele convenite pentru anii următori și să stabilizeze dinamica datoriei publice.
Cert este că procesul de consolidare fiscală rămâne esențial și pentru asigurarea unei traiectorii sustenabile a datoriei publice, care și-a menținut tendința pronunțat ascendentă inițiată în perioada pandemică, atingând nivelul de 57,2% din PIB la jumătatea anului 2025 (în creștere cu 6,1 puncte procentuale față de aceeași perioadă a anului precedent, potrivit metodologiei ESA). În plus, în vederea prevenirii erodării încrederii investitorilor și a agențiilor de rating - cu potențiale efecte de creștere a primei de risc suveran, a volatilității fluxurilor de capital și a presiunilor asupra cursului de schimb, cu impact direct asupra stabilității financiare în ansamblu -, consolidarea fiscală trebuie să rămână o prioritate națională.
Ajustarea fiscal-bugetară poate contribui și la reducerea presiunilor asupra dezechilibrului extern persistent, în condițiile în care politica fiscală expansionistă din anii precedenți a fost un factor major în adâncirea deficitului de cont curent, prin impulsionarea veniturilor populației și a cererii interne peste capacitatea de răspuns a ofertei interne. În aceste condiții, o absorbție ridicată a fondurilor europene poate avea un rol important în acoperirea necesarului de finanțare, dincolo de contribuția lor mai amplă la dinamica economică. România a beneficiat inițial de o alocare financiară în valoare de 28,5 miliarde euro (împrumuturi și granturi) prin intermediul Mecanismului de Redresare și Reziliență, precum și de 31 miliarde euro prin fondurile aferente politicii de coeziune. În ansamblu, fondurile alocate prin cele două mecanisme însumează peste 15% din produsul intern brut al României. Însă, întârzierile în implementarea țintelor și jaloanelor asociate Planului Național de Redresare și Reziliență (PNNR) au avut un impact negativ asupra ritmului de absorbție a sumelor alocate, doar 10,7 miliarde euro fiind încasate (noiembrie 2025), reprezentând mai puțin de 40% din suma alocată inițial. Ca urmare a nerespectării obiectivelor asumate și a imposibilității finalizării unor ținte și jaloane până la încheierea programului, Comisia Europeană a aprobat în octombrie revizuirea alocărilor PNRR pentru România, prin eliminarea proiectelor cu „risc major de
neimplementare".
Opinii de la „firul ierbii"
Este tot mai evident că noțiunea de „economie comportamentală" câștigă teren pe măsura trecerii timpului. Un argument esențial vizează creșterea ponderii comportamentului decidenților, dar și al executanților în actele manageriale. De aici, importanța tot mai mare a locului și rolului încrederii, gândirii pozitive, atitudinii realiste, eticii profesionale în elaborarea și aplicarea planurilor de business.
Pornind de la asemenea realități, putem evalua corect și modul în care întreprinzătorii și managerii entităților de bază anticipează profilul economico-social al anului în care am pășit de curând. Adică, este elocvent modul în care văd perspectivele pe termen scurt și mediu de la „firul ierbii".
Potrivit sondajelor de opinie - care s-au înmulțit și diversificat la cumpăna anilor - cei mai mulți respondenți consideră că, în pofida numeroaselor dificultăți previzibile, România va continua să înregistreze creștere economică (fie ea modestă, în jur de 1 - 2 procente). În schimb, se vor accentua laturile calitative care privesc competitivitatea. Asimilarea noilor tehnici și tehnologii va fi posibilă în condițiile pregătirii adecvate a personalului și orientării mai ferme spre îmbunătățirea calității produselor și serviciilor. Liderii firmelor, precum și cei ai sindicatelor iau în calcul și o multitudine de factori interni și externi, între care continuarea obligatorie a ajustărilor fiscale, creșterea gradului de îndatorare la nivel macro și micro, influențele contracției economice în Uniunea Europeană, în special în Zona Euro, pericole de ordin geostrategic, dar accentul se pune pe valorificarea superioară, eficientă a resurselor
proprii.
Tranziția spre noul model economic (pe care l-am evocat la începutul acestor pagini) nu va fi ușoară, însă decidenții din majoritatea firmelor și-au exprimat limpede intenția de a accelera procesele care converg spre concretizarea acestui obiectiv major. Este o intenție reflectată limpede în planurile de afaceri, îndeosebi în vederea alocării resurselor pentru creștere și dezvoltare economică, evoluție în care o pondere tot mai mare ar urma să se asigure componentei sociale.
Cum se vede, există premise pentru atingerea ansamblului de obiective relevat în demersul nostru analitic. Prin urmare, putem conchide că starea de spirit generală nu este dominată nici de pesimism, nici de optimism, ci de realism. Ceea ce, evident, este de bun augur.