English
Perioada care ne mai desparte de finalul anului ne va oferi nenumărate prilejuri de a contura bilanțuri în toate domeniile de interes pentru fiecare dintre noi, începând cu profesia și terminând cu evaluări la scara întregii țări. Vom avea, în acest fel, posibilitatea individuală și, în același timp, colectivă, de a aprecia direct, real și transparent, potențialul de care dispunem în vederea atingerii de noi obiective, mai apropiate sau mai îndepărtate.
În momentul de față, toate statisticile oficiale converg spre confirmarea faptului că anul 2018 va marca, în continuitatea perioadei post-criză, o creștere economică semnificativă, în jurul a cel puțin patru procente, ceea ce va depăși ritmul mediu înregistrat pe întreaga Uniune Europeană.
Dintr-o perspectivă inginerească, analiza factorilor care au contribuit la obținerea unui asemenea rezultat relevă, tot pe baza datelor disponibile în prezent, că industria prelucrătoare și zona vegetală a agriculturii au atins cote remarcabile, atât în comparație cu perioadele precedente, cât și cu evoluțiile pe plan regional, continental și mondial. În același timp, ponderea consumului în valoarea nou creată este considerabilă, ceea ce atrage atenția asupra unui fapt esențial: pe această cale nu se poate asigura o creștere economică sănătoasă, fie și numai pe termen mediu, în absența unui proces investițional real.
În acest context, se impune a observa că nu s-a produs încă un reviriment semnificativ în privința valorificării resurselor, pornind, firește, de la cele umane. Tensiunile de pe piața muncii nu s-au diminuat, iar discrepanța dintre ofertă și cerere se adâncește nu numai în ceea ce privește numărul de locuri vacante, ci mai ales pe structurile cele mai deficitare de personal calificat, potrivit exigențelor profesionale actuale.
De fapt, aproape totul este condiționat de starea actuală a forței de muncă. Ritmurile inacceptabil de reduse înregistrate, în acest an, în construcții reflectă, într-o manieră dură, consecințele deficitului de personal.
Pe un plan mai larg, se profilează necesitatea de a se valorifica mult mai eficient resursele, îndeosebi cele naturale. Strategiile destinate sectorului energetic și mineritului au argumentat, la capitolul diagnoză, că nu se justifică pesimismul celor care au susținut și susțin că nu dispunem de o mare varietate de substanțe utile, a căror exploatare, dar mai cu seamă procesare industrială modernă - bazată pe cele mai valoroase tehnologii - poate să ne asigure, pe o perioadă de largă perspectivă, condiții minimale pentru o creștere economică sustenabilă.
Abordăm, cu perfectă îndreptățire, tematica legată de elaborarea unui proiect de țară, ba mai mult, există opinii care consideră că sunt necesare proiecte la scară națională pentru principalele componente ale conceptului de dezvoltare umană. Dacă trecem în revistă câte asemenea proiecte, intitulate, mai mult sau mai puțin justificat, „strategii", s-au elaborat și adoptat în perioada postdecembristă, ne dăm mai bine seama că nu am fost deficitari la acest capitol. Deficitul a constat în altceva, în materie de voință politică și de capacitate administrativă, respectiv în insuficienta determinare și în lipsa de pricepere de a duce până la capăt bunele intenții, fie că au fost exprimate în strategii, programe, planuri, fie că s-au concretizat în proiecte pe obiective de investiții, pe produse, pe activități formativ-educative.
În consecință, remarcăm, în acest context, performanțele inginerilor care, prin exemplul lor, au demonstrat, în cele mai diverse domenii, că spiritul creativ, raționamentul tehnico-științific, dedicarea conștientă în demersurile teoretice și practice pentru fundamentarea de soluții viabile și priceperea de a le materializa permit să se progreseze cu adevărat, de la bază până la nivelul întregii Românii. Adică, demonstrează, astfel, că SE POATE.
