English
Publicația noastră a abordat și abordează sistematic temele complexe care privesc situația actuală și perspectivele sistemului energetic național (SEN). Cu toate că, de-a lungul anilor, au fost elaborate numeroase strategii și programe care au vizat modernizarea SEN, ne aflăm, în momentul de față, într-un punct de inflexiune, deoarece a devenit de maximă urgență adoptarea unor decizii pe termen mediu și lung. În caz contrar, se mărește exponențial riscul de a se degrada capacitățile existente într-o asemenea măsură încât cheltuielile să crească substanțial devenind, practic, imposibil de acoperit cu sursele financiare dezirabile.
În prezent, circa 30% din capacitățile de producție existente au depășit durata de 30 de ani de funcționare, iar 25% au o durată de funcționare de peste 40 de ani. Majoritatea capacităților și instalațiilor aferente continuă să fie supradimensionate față de nevoile actuale ale economiei și populației. 80% din totalul lor se localizează în sistemul urban de termoficare. Mai ales grupurile termoenergetice au randamente foarte reduse, de aproximativ 30%. Desigur, există numeroase alte date care alcătuiesc imaginea de ansamblu a SEN. Ceea ce prezintă o importanță deosebită vizează opțiunea pentru soluții menite să asigure un grad înalt de modernizare a instalațiilor și echipamentelor potrivit ansamblului de criterii economice, tehnice, sociale, criterii orientate și spre optimizarea ponderilor diverselor surse de energie.
O premisă esențială o constituie cele aproape 30 de proiecte de investiții remise Comisiei Europene în vederea racordării SEN la sistemul energetic comunitar. O parte importantă a fondurilor se poate asigura prin Planul Național de Investiții (PNI) care alocă circa 25% din valoarea proiectelor eligibile sistemului energetic. Deocamdată, Comisia Europeană și-a dat avizul doar pentru finanțarea a patru proiecte destinate în special modernizării unor capacități din Complexul Energetic Oltenia și din unitățile aflate în componența Romgaz și OMV Petrom.
Perspectivele de materializare a restului de proiecte sunt incerte, mai ales din cauza faptului că, fiind elaborate cu mai mulți ani în urmă, riscă să expire termenul de eligibilitate. Prin urmare, apare necesitatea elaborării și adoptării unei Strategii Naționale în domeniul energetic - document cu caracter de lege, care să nu mai fie supus impactului ciclurilor electorale și schimbării conducerilor ministerului de profil și entităților din sistem. Simultan, se impune a se clarifica situația restului de proiecte aflate spre avizare la Comisia Europeană, întrucât trecerea la concretizarea lor ar opri semnificativ procesul de depreciere a capacităților existente și ar crea condiții pentru un start pozitiv în realizarea preconizatei Strategii Naționale.
Factorul timp are o importanță deosebită din numeroase unghiuri de vedere, începând cu luarea în considerare a uzurii fizice și morale a capacităților existente și terminând cu asimilarea celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii în domeniu. În acest context, o contribuție de primă dimensiune o poate aduce cercetarea științifică autohtonă de profil.
Cum este cunoscut din relatările apărute în Univers ingineresc, inginerii specialiști membri ai AGIR și ai ASTR au formulat numeroase propuneri, pe baza unor analize realmente științifice, care pot ajuta nemijlocit la adoptarea unor decizii fezabile în ambele direcții convergente de acțiune - strategică și tactică. Potențialul creativ al comunității inginerilor se cere mult mai bine valorificat de factorii decidenți, ca o garanție a fundamentării unor soluții care să asigure energeticii românești un asemenea proces accelerat de modernizare care să-i permită nu numai satisfacerea cerințelor interne, ci și un loc mult mai important în sistemul energetic european.
