English
Suntem convinși că nu adoptăm o poziție pro domo dacă afirmăm că, dintre toate profesiile existente, ingineria atinge cotele cele mai înalte în materie de cuantificare a rezultatelor. Din această perspectivă, atrag cu deosebire atenția politicile de resurse umane ale firmelor, astfel încât, atât în sectorul public, cât și în cel privat, la angajări și la promovări, contează cel mai mult rezultatele, respectiv performanțele profesionale necesar și posibil de exprimat într-o măsură tot mai mare în cifre. Faptul a devenit evident la recentele târguri de job-uri în care cotele de performanță profesională, identificate ca atare, prin metode riguros științifice, au contat cel mai mult.
Evident, pe prim-plan s-au situat performanțele tehnice, adică domeniul predilect de exercitare a tuturor specializărilor din sfera foarte cuprinzătoare a ingineriei. Dacă putem, însă, vorbi despre o „surpriză", atunci se impune a constata că performanța individuală a fost determinată nu numai de nivelul de pregătire, de potențialul creativ, de motivație, ci și de comportament, totul raportat și la performanța de grup. Dar, „surprizele" nu s-au oprit aici. S-a pus accentul și pe performanța economică, pe performanța de mediu, pe performanța managerială, astfel încât s-a conturat o imagine inter și multidisciplinară a ceea ce reprezintă, într-o viziune modernă, adaptată timpului nostru, performanța inginerească.
Nu avem posibilitatea de a intra în detalii, dar asemenea cerințe cum sunt atingerea unor cote cât mai înalte de eficiență, de eficacitate, de competitivitate, în strânsă legătură cu specificul domeniului de activitate, sunt nemijlocit legate de o pregătire adecvată în domeniul manageriatului. Este vorba despre stabilirea și promovarea unui sistem de valori bazat tocmai pe indicatori de performanță individuală și de echipă.
Bineînțeles, elementul principal îl constituie nivelul de pregătire. Astfel, se impune să abordăm și unele aspecte esențiale ale procesului educațional. Este foarte bine că în prezent se pune un accent mai mare pe învățământul profesional și tehnic în așa fel încât aspiranții la titlul de inginer să intre în învățământul superior tehnic cu un bagaj de cunoștințe și de experiență adecvat cerințelor actuale și de perspectivă. În același timp, conform demersurilor îndreptate spre realizarea proiectului „România Educată", sunt regândiți parametrii programelor de instruire, inclusiv în învățământul superior tehnic, în consonanță cu cerințele pieței muncii.
Abordând această temă, nu putem face abstracție de numeroase studii date publicității în ultimul timp referitoare la clasificarea instituțiilor de învățământ tehnic superior (pe ansamblul spațiului universitar românesc, publicăm, tot în această pagină, o informație de larg interes), precum și la statisticile care pun în evidență necesitatea imperioasă de a se opera cu criterii valide și a se desprinde concluzii de ordin practic menite să ridice nivelul calitativ de pregătire a viitorilor specialiști. Tocmai pentru că este vorba despre performanțe, o importanță deosebită prezintă îmbunătățirea radicală a pregătirii doctorale și postdoctorale, inclusiv în domeniul tehnic.
În condițiile actuale, nu este dificil de constatat că, în ansamblul exigențelor care vizează performanțele profesionale, un loc tot mai important îl ocupă componenta de ordin etic. Corectitudinea profesională (care implică toate elementele evocate până acum) se cere întregită de tot ceea ce dă valoare relațiilor interumane, dezirabile doar în măsura în care scopurile propuse au o încărcătură morală corespunzătoare. Și dacă ar fi să se sintetizeze într-un singur cuvânt toate aceste principii și criterii, atunci cel mai potrivit ar fi meritocrația. Aceasta dacă dorim să nu luăm în considerare aparențele, ci esențele.
