English
La cumpăna anilor au fost emise numeroase semnale referitoare la bilanțul preliminar pe 2019 și la perspectivele economico-sociale ale următoarelor 366 de zile. În pofida unor deosebiri de vederi și a unor evaluări contradictorii privind diverse aspecte ale construcției bugetare și ale politicilor de ramură, se înregistrează un evident consens pe tema dinamicii produsului intern brut (PIB). Concluzia unanimă este exprimată simplu și direct: în 2019 s-a înregistrat o creștere economică robustă, iar pentru 2020 se prognozează continuarea și aprofundarea acestui proces. Estimările se situează în jurul unui spor al PIB de 4 procente. În acest fel, România se va menține pe podiumul Uniunii Europene la capitolul creștere economică.
Bineînțeles, analizele nu se pot opri la acest palier de informație și interpretare. Există numeroase temeiuri pentru abordări mai detaliate, iar cele mai multe se focalizează pe necesitatea păstrării macrostabilității și, implicit, a diminuării dezechilibrelor. Obiectivul principal a fost, este și va fi, cu un grad înalt de probabilitate, asigurarea unei creșteri economice, în condiții de macrostabilitate. Adică, se urmărește crearea premiselor pentru înregistrarea unei rate a inflației în scădere semnificativă și reducerea deficitelor - de la cel bugetar până la cel al balanței comerciale și balanței de plăți, pentru diminuarea consumului în raport cu resursele, în special cele interne, pentru stimularea investițiilor și, implicit, a economisirii.
Pe fond, aproape totul se reduce la crearea resurselor financiare adecvate și la gestionarea lor eficientă, teme care - cum bine se știe - fac obiectul preocupărilor majore ale comunității noastre inginerești, începând cu microeconomia, principala zonă de prestare a serviciilor de specialitate, de manifestare în practică a profesionalismului care o caracterizează.
Este evident, încă de pe acum, că există dezechilibre - pe care le putem considera cronice - pe ansamblul economiei românești, reflectate în special de deficitul bugetar și cel comercial. Or, diminuarea acestora nu va fi posibilă dacă industria va continua „să bată pasul pe loc", consumul populației va fi asigurat, într-o măsură tot mai mare, din surse interne, dacă raportul dintre export și import se va menține atât de ridicat, în condițiile în care potențialul productiv din toate ramurile economiei va fi fructificat insuficient, în special de capitalul românesc. Toate aceste elemente vor fi integrate, fără teama de a greși, în categoria riscurilor sistemice, cu accent pe elementele care asigură stabilitatea economico-financiară la nivelul întregii societăți. Din această perspectivă, prezintă interes cel mai recent sondaj de opinie desfășurat sub egida Institutului Național de Statistică (INS) în rândul managerilor. Pentru primul trimestru din 2020 se anticipează că în industria prelucrătoare, comerț și servicii activitatea va fi relativ stabilă. Este interesant de remarcat că, în industria prelucrătoare și servicii, se estimează că se va menține numărul actual de salariați, în timp ce în construcții se anticipează o scădere a numărului acestora în condițiile diminuării volumului de activitate. Se așteaptă, de asemenea, ca prețurile lucrărilor de construcții să crească în această perioadă.
Desigur, percepția celor care reprezintă principalii „actori" ai vieții economico-sociale prezintă importanță, însă se cere manifestată o atenție maximă și asupra influențelor externe de care economia României nu poate face abstracție în condițiile desfășurării, în continuare, a proceselor de integrare și globalizare. Este o viziune obligatorie pentru actul decizional la toate nivelurile, astfel încât să genereze stări de fapt și stări de spirit favorabile procesului de continuare a creșterii economice pe baze sănătoase, ceea ce înseamnă, înainte de toate, o stabilitate financiară care să micșoreze distanța dintre necesar și posibil.
