English
Care ar fi reacția cea mai potrivită la avalanșa de informații cu care ne confruntăm zi de zi? Un prim posibil răspuns ar consta în operarea unei selecții. Un al doilea răspuns este, probabil, condiționat de criteriul importanței care ierarhizează informațiile în funcție de influențele pe care le au asupra propriei persoane și a celor apropiați. Un al treilea răspuns se raportează, desigur, la gradul accesibilitate al surselor de informații. Chiar dacă luăm în considerare numai aceste trei răspunsuri, apare evident că temele cele mai preocupante își au „izvorul" în provocările și amenințările cu care suntem confruntați nu numai pe plan intern, ci și pe plan regional, european și mondial.
Aflându-ne într-un an electoral, cu mize foarte mari, nu putem face abstracție de unul dintre principalele pericole, și anume populismul. „Întrecerea" declanșată în materie de promisiuni (cele mai multe, fără nicio bază reală) a adus deseori - și reluarea acestei posibilități este cât se poate de persistentă și în prezent - câștig de cauză unor competitori care s-au dovedit de-a dreptul toxici în structuri decizionale la nivel național. Desigur, sunt și alte provocări și derapaje care se cer luate foarte serios în seamă, însă configurația viitorului Parlament va fi decisivă pentru asigurarea stabilității și coerenței acțiunilor în cele patru mari domenii care ne interesează pe noi toți: politic, economic, social și juridic.
De fapt, îndeplinirea condițiilor menționate - stabilitate și coerență - determină și va determina și modul în care facem față provocărilor și amenințărilor externe. Știm încă de la Nicolae Titulescu axioma potrivit căreia numai o politică internă corectă poate da consistență și eficiență politicii externe.
Avem de-a face cu un cumul de amenințări, începând cu înmulțirea și gravitatea excepțională a actelor de terorism, continuând cu zăngănitul armelor, inclusiv în apropierea țării noastre - care este și frontiera de răsărit a NATO și Uniunii Europene -, cu războiul cibernetic, cu semnele tot mai clare de criză economică, provocate mai ales de adâncirea decalajelor și inegalităților, cu o criză morală.
Numai simpla enumerare a acestor amenințări și provocări poate fi de natură a încuraja curentele de gândire și acțiune pesimiste, sceptice, dar și extremiste, întrucât nimic nu este mai la îndemână pentru manipulări și diversiuni decât inducerea fricii în proporție de masă și apelul la „soluții" autohtone, dacă nu chiar dictatoriale, de „mână forte".
De altfel, avem cotidian prilejul, cel puțin neplăcut, să constatăm că, și în spațiul nostru național, își fac loc, tot mai vizibil, operațiuni de manipulare și de diversiune, care au ca principal obiectiv zdruncinarea încrederii și cultivarea agresivității față de tot ceea ce pot reprezenta factorii de stabilitate politică, economică, socială și juridică a structurii statale. Sigur, apartenența la NATO și UE asigură României un nivel înalt de securitate, dar deosebit de important este ca țara noastră să fie ea însăși un generator de securitate, mai ales prin participarea efectivă, nu declarativă, la masa deciziilor astfel încât interesele naționale să fie cât mai bine slujite prin politicile comune europene și euroatlantice.
Cum se vede, un asemenea mod de abordare a informațiilor interne și externe impune și un suport analitic riguros, cu adevărat științific, care poate fi lesne asimilat cu cele mai importante caracteristici ale gândirii inginerești. Ne slujesc drept exemple mari oameni politici, adevărați bărbați de stat, de profesie ingineri, ceea ce demonstrează convingător că totdeauna, chiar și în momentele cele mai grele, de un dramatism extrem, au existat resurse naționale care au asigurat nu numai statalitatea României, ci și progresul ei economic și social. Este, în fond, și temeiul unei atitudini realiste față de provocările și amenințările cu care ne confruntăm.
