English
Vestea despre trecerea fulgerătoare în eternitate a distinsului prof. univ. emerit dr. ing. DHC Ioan Curtu, la finalul anului trecut, a fost primită cu profund regret, cu durere de toți cei care l-au cunoscut și l-au apreciat la valoarea sa deosebită de intelectual de marcă, de personalitate remarcabilă a vieții academico-științifice din țara noastră. Cel care a trecut în eternitate a fost membru al Academiei de Științe Tehnice din România, președintele Filialei Brașov a ASTR, membru al Academiei de Științele Naturii din Moscova, președintele Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior (2006 - 2013), membru al AGIR, SRR, SRMTA. Rămâne în conștiința noastră, a tuturor, ca omul jovial, puternic, patriot, dedicat vocației sale de o viață, cea de slujire exemplară a învățământului superior brașovean și național, marcând, prin exemplul său, pentru totdeauna, generațiile pe care le-a format, împărtășindu-le din tainele rezistenței materialelor, ale vieții și istoriei, dojenindu-i cu blândețe și diplomație pe cei care nu se ridicau la înălțimea exigențelor sale. S-a remarcat prin spiritul său militant, prin implicarea în activități educative, didactice, de cercetare științifică.
Ca OM, a avut gentilețea și eleganța celui care se definește prin altruism, prin ajutorul consistent și dezinteresat acordat celor din jur.
Născut la 5 iulie 1942, în comuna Racovita, județul Timiș, a urmat cursurile Liceului C. Brediceanu din Lugoj, pe care l-a absolvit, cu Diplomă de Merit, în anul 1960. În perioada 1960 - 1966 a urmat cursurile Institutul Politehnic Brașov, specializarea „Industrializarea lemnului", obținând diploma de inginer cu media 10. În anul 1972, a obținut titlul de doctor inginer, cu lucrarea Contribuții la optimizarea batiurilor mașinilor pentru prelucrarea lemnului.
Și-a început activitatea didactică la Universitatea Transilvania din Brașov ca șef de laborator (preparator) în anul 1966 și a parcurs, apoi, toate treptele afirmării ca excepțional cadru didactic - asistent universitar (1969 - 1972), șef lucrări (1972 - 1977), conferențiar (1977 - 1990) și profesor universitar începând cu anul 1990.
În paralel, s-a implicat continuu și activ în procesul de conducere și coordonare la nivel universitar fiind, pe rând, secretar științific al Senatului universitar (1974 - 1981), șef de catedră (1986 - 2008), membru al Senatului universitar (1969 - 2004), președinte al Consiliului de Onoare al Senatului Universitar (1993 - 2004), secretar al Comisiei de Admitere (1972 - 2005), președintele Comisiei de Disciplină a Senatului universității (2006 - 2012) și coordonator al departamentului DOCTORAT (2005 - 2012) al Universității Transilvania din Brașov. Activitatea sa științifică s-a concretizat în peste 400 de studii și cercetări în domeniile rezistenței, elasticității și testării lemnului și compozitelor lignocelulozice. A fost prim autor sau co-autor la 24 de lucrări de specialitate, la 17 manuale universitare și la 8 invenții. În paralel, a fost membru în colegiile de redacție ale revistelor Industria Lemnului (1972 - 1990) și Proligno (indexată EBSCO). Activitatea de cercetare desfășurată i-a fost apreciată la cel mai înalt nivel, în anul 1990 acordându-i-se Premiul Traian Săvulescu al Academiei Române.
A coordonat proiecte TEMPUS și cu Banca Mondială, fiind director la peste 20 proiecte de cercetare științifică. Ca urmare a întregii sale activități, a primit titlul de Profesor Emerit al Universității Transilvania din Brașov (2012) și Doctor Honoris Causa al mai multor universități: Academia Tehnică Militară din București (2008), Universitatea Dunărea de Jos din Galați (2011), Universitatea Tehnică Gh. Asachi din Iași (2011), Universitatea Bogdan Vodă din Cluj-Napoca (2013) și Universitatea Petru Maior din Tîrgu Mureș (2014).
Pe baza meritelor sale științifice a devenit, în iunie 2007, membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România, iar din anul 2010, membru al Academiei de Științele Naturii din Federația Rusă. A fost membru al Asociației Române de Tensometrie (ARTENS), al Asociației Generale a Inginerilor din România (AGIR) și membru fondator al Societății Române de Mecanică Tehnică Aplicată.
Începând cu anul 1988, a fost conducătorul științific pentru 23 de doctoranzi.
Grija sa deosebită pentru progresul învățământului superior românesc s-a reflectat cu putere în contribuția pe care a adus-o la înființarea și dezvoltarea Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior (ARACIS) al cărei prim președinte a fost începând cu anul 2006 și până în 2013.
Prin dispariția prof. dr. ing. Ioan Curtu, Universitatea Transilvania din Brașov, întreaga comunitate academico-științifică din țara noastră suferă o grea pierdere. Ne-a părăsit încă un remarcabil exponent al generației care a făcut atât de mult pentru învățământul și știința românească.
O dată cu dispariția din această lume a DOMNULUI PROFESOR IOAN CURTU, a dispărut o Atlantidă, a ars o Bibliotecă.
