English
Acum, la început de an, apare cât se poate de firesc ca preocupările comunității noastre inginerești să se concentreze asupra perspectivelor economico-sociale din noul ciclu parlamentar și guvernamental, respectiv asupra contextului în care urmează să se desfășoare activitățile profesionale, științifico-tehnice, educative, atât la nivel personal, cât și la dimensiunile colectivităților din care facem parte, până la scară națională. De altfel, în această perioadă post-criză, obiectivele pe care fiecare dintre noi și le propune sunt și vor fi tot mai puternic influențate de mersul întregii economii, influențat, la rândul lui, de conjuncturile externe regionale, continentale și mondiale.
Toate acestea confirmă și reconfirmă necesitatea luării în considerare, cu maximă seriozitate, a ceea ce reprezintă și va reprezenta mediul în care acționăm, la amploarea și intensitatea proceselor de integrare și globalizare cu specificitatea lor actuală și din viitorul previzibil.
Evident, o importanță deosebită au premisele create în anul precedent, mai ales creșterea economică notabilă care ne situează, din acest punct de vedere, pe primul loc în Uniunea Europeană. De aici s-a pornit și pentru fixarea, ca obiectiv național, în 2017 și până în 2020, a unui ritm anual de creștere a PIB de 5,5 procente. Este o țintă deosebit de ambițioasă, dacă avem în vedere câteva elemente. „Motorul" l-a constituit consumul, care nu va mai fi într-o asemenea mare expansiune deoarece s-au epuizat multe elemente stimulative, între care reducerea TVA la 20%. Noua diminuare, de un procent, nu va avea o influență semnificativă. E drept, s-au anulat 102 taxe și s-au majorat veniturile pentru anumite categorii de salariați bugetari și pentru mai multe segmente ale pensionarilor. La rândul lor, plusurile anticipate nu le vor egala, cel puțin în 2017, pe cele din anii precedenți. În același timp, ritmul relativ lent al procesului investițional, bazat pe resurse bugetare și pe accesarea fondurilor europene, nu anticipează sporuri importante, în special în ceea ce privește producția industrială.
Luarea în considerare a acestor factori și a altora de natură bugetar-fiscală este obligatorie în orice demers prospectiv, fie și numai pe termen scurt. Totodată, alte procese și fenomene aduc în prim-plan posibilități încă insuficient folosite, îndeosebi cele care vizează valorificarea potențialului existent în domeniile tehnologiilor de vârf (Imaginea din articol), infrastructurii rutiere și feroviare, adică domenii în care sunt identificate șansele cele mai mari de a se obține valoare adăugată la nivelul obiectivului de creștere a PIB în intervalul 2017 - 2020. Nu este cazul să se subaprecieze nici posibilitățile de lărgire a ariei serviciilor, inclusiv în educație, sănătate, industrii creative, urbanism. Unele facilități fiscale legate de creșterea numărului locurilor de muncă și de încurajarea inițiativelor inovative reprezintă alte premise favorabile nu numai pentru obținerea unui volum mai mare de valoare adăugată, ci de substanțiale îmbunătățiri de ordin calitativ, de productivitate; pe scurt, de eficiență economică și socială.
Dacă însumăm faptele și datele menționate în conexiunile lor obiective, nu va fi dificil de constatat că punerea în valoare a premiselor evocate este posibilă numai în condiții de stabilitate politică și financiară. Orice derapaj va avea, cu siguranță, efecte negative, începând cu entitățile de bază, ceea ce va afecta, practic, fiecare cetățean.
Dacă în privința factorilor externi forurile decizionale naționale au o capacitate limitată de acțiune, în materie de politici publice interne rolul lor este considerabil. Așadar, transformarea posibilității în realitate constituie, cu adevărat, obiectivul căruia merită să-i consacrăm, cu toții, energiile, resursele de inteligență creativă.
